Chainmaille – comoara din Trăistuţă

— Interviu publicat şi în Revista Atelierul —

Unora le place sârma. Atât de mult încât o taie bucăţele bucăţele, cerculeţe cerculeţe pe care apoi, cu neînchipuită trudă şi migală le împletesc în dantele metalice, adevărate tributuri aduse Răbdării.

Pe Ioana am cunoscut-o mai întâi prin zalele sale, prin poveştile pe care singure şi le istorisesc creaţiile sale şi prin puternicul suflu de românesc şi autentic.

Trăistuţa cu zale ne vorbeşte despre pasiunea sa şi despre ce înseamnă chainmaille.


1. Cum ai descoperit zalele? Sau poate zalele te-au găsit pe tine? Povesteşte-ne despre începuturi.

Hmmm, începuturi. Cum sună… 🙂 Am început acum un an şi puţin peste jumătate, după o lungă documentare pe internet şi multe discuţii şi încercări alături de soţul meu. Deci el a fost inspiraţia mea, pentru că în timpul liber lucrează cămăşi de zale de factură antică (nu medievală). Aş putea spune că zalele m-au găsit pe mine, prin el.

2. De ce “traistuţa”? Cum ai ales acest nume?

Trăistuţa a apărut după ceva frământări, încercând să găsesc ceva cât mai aproape de substrat, de orgini. Mi-am dorit un nume cât mai autentic, neapărat românesc, cu ceva substrat vechi, de preferinţă pre-roman. Chiar atunci citeam primul volum din “Folcloristica” lui Haşdeu, iar etimologia cuvântului “traistă”, provenit din limba dacă, pe filon tracic (după Haşdeu) m-a făcut să mă opresc aici. Pentru că încă nu lucrasem multe piese l-am trecut ca diminutiv şi, pentru că toate bijuteriile erau lucrate din zale, trebuia să le adaug şi pe ele. Aşa a apărut Trăistuţa cu zale.

3. Am simţit cu uşurinţă suflul românesc ce izvoraşte din multe dintre creaţiile tale – opincuţe pentru bebeluşi sau bijuterii cu alură tradiţională. Pari a face parte dintre românii mândri de ţara şi de originile lor. Povesteşte-ne despre dragostea ta pentru istorie si ceea ce te face să aduci la viaţă farâme din trecutul nostru.

Aş putea să spun că m-a pasionat istoria de când mă ştiu. Nu prea a fost aşa. Da, mi-a plăcut să o învăţ la şcoală, dar la momentul acela nu reuşeam să-mi pun anumite întrebări sau să caut şi alte explicaţii în afara celor din manualele de istorie. Am crescut, am ales altă facultate, am avut ocazia să dau peste câteva cărţi, să citesc câteva articole şi să încep să mă întreb de ce anumite lucruri sunt prezentate într-o anumită lumină, iar altele sunt într-o beznă totală.

Apoi l-am întâlnit pe soţul meu, care are un dar aparte. Acela de a reţine multe date istorice, dar şi de a le prezenta pe înţelesul tuturor. Şi alături de el am reuşit să mai primesc câtvea răspunsuri, să mai sap după diverse informaţii. Pot să spun că sunt mândră de neamul meu şi îmi plae să mă inspire din substrat. Dacă am apărut în ţara asta, trebuie să am o datorie faţă de strămoşi şi să încerc să-i cinstesc cum consider eu că pot. Probabil că multora le par patetică, dar nu sunt de acord că naţionalismul şi dragostea de ţară sunt slăbiciuni şi nu virtuţi. Sunt foarte legată şi intrigată de isoria antică a Daciei, iar asta se vede atât în numele pe care l-am ales, în tehnica folosită, dar şi în sigla Trăistuţei cu zale.

4. E greu de dus traistuţa ta? Ce înseamnă să faci o bijuterie în tehnica chainmaille?

Ştii la fel de bine ca mine ce muncă implică finalizarea unei piese din zale, fie ea şi un lanţ simplu. Uneori pare foarte greu de dus, mai ales când încerci o îmbinare nouă. Lucrul efectiv porneşte de la o rolă de sârmă. Sârma se rulează pe un fus special, pe diametrul dorit, apoi urmează tăierea zalelor, la ferăstrău, desfacerea lor, apoi îmbinarea efectivă. Pot să spun că după ce am exersat câteva îmbinări, acum putându-le reproduce fără să am un tutorial în faţă, cel mai mult timp îl petrec tăind zalele. Nu e o muncă uşoră, e nevoie de multă răbdare şi atenţie, dar rezultatul merită pe deplin.

5. Ce le recomanzi artizanilor care se vor lasa fermecaţi de frumusetea zalelor şi vor dori sa încerce arta îmbinării lor?

Să aibă răbdare şi să se documenteze. Documentarea e foarte importantă atunci când vrei să obţi o anumită îmbinare. Trebuie să ştii ce diametru de sârmă să foloseşti, ce diametru interior să aibă zalele tale pentru ca îmbinarea să iasă unitară şi modelul să fie vizibil pe deplin în orice poziţie ai aşeza-o.

6. Ai o creaţie preferată, sau o anumită îmbinare?

Creaţiile mele preferate momentan sunt două, colierele “My little bizantine” şi “Black lace”. Primul este o mândrie personală, fiind lucrat din zale cu diametrul de 1 mm, în îmbinare bizantină cu o za de legătură. Am lucrat multe ore la el, dar fineţea lanţului a meritat pe deplin. Black lace este lucrat din fâşii în îmbinare european 4 în 1, cu zale de 4mm diametru, împletite în trei. Ambele mă încântă ca rezultat final.

Iar ca îmbinări o prefer pe cea europeană, urmată de bizantină. Mai am multe altele de încercat, aşa că acest clasament se poate schimba oricând 🙂

7. Minuţiozitate şi migală, şi răbdare din belşug, fie că vorbim despre impresionantele lucrari în micromaille, despre colierele bogate şi elaborate sau despre elegantele îmbârligături de sârmă. Cum au luat naştere lucrări precum “My little byzantine”, “Black Lace”, “Cassandra” sau “Nenya”?

My little bizantine” a fost un pariu cu mine. Am zis că dacă reuşesc să îmbina zalele acelea de 1 mm, după ce tot eu le-am tăiat, chiar am reuşit să mai urc o treaptă spre ce îmi doresc să devin ca artizan. Şi am reuşit. A fost nevoie de ceva muncă şi timp, dar când mă uit la el nu-mi pare deloc rău că am încercat.

Black lace” a pornit iniţial ca brăţară. Doar că nu am fost mulţumită că modelul împletit nu era deloc pus în valoare. Aşa că am continuat să fac zale, şi l-am transformat în colier. Modelul l-am văzut în volumul Chain Mail Jewelry de Terry Taylor şi Dylon White, şi doar l-am adaptat dorinţelor mele. Colierul este foarte elegant, cu o aură gothică şi îmi e foarte drag, chiar dacă a înghiţit 15 metrii de sârmă.

“Cassandra” a fost un proiect inspirat din acelaşi volum. A însemnat multă muncă, câteva sute de zale foarte subţiri, şi câteva zeci de ore investite. Hexagoanele le-am montat cu ace cu gămălie, rând cu rând, iar montarea finală a însemnat alte zeci de ace înfipte pe un suport care să-mi permită îmbinarea corectă. Nu reuşeam să lucrez decât un hexagon pe seară, asta dacă stăteam până după miezul nopţii, aşa că 2 săptămâni am avut serios de lucru. Modelul este foarte frumos, şi l-aş încerca şi cu zale mai mici.

Nenya” a apărut ca o încercare. Mă atrage teribil tehnica wire wrapping, dar sunt destul de neîndemânatică la modelat altceva decât zale. O prietenă mi-a cerut o broşă din sârmă, am încercat, i-am dat-o, altă prietenă a văzut rezultatul şi mi-a sugerat o încercare de reproducere a inelului Nenya, al reginei elf din Stăpânul Inelelor, Galadriel. Aşa a apărut broşa mea filigranată. Am făcut fiecare petală, le-am legat, le-am bătut cu ciocanul capetele apoi le-am îmbrăcat în sârmă. Părea destul de golaşă, aşa că am trecut la umplerea spaţiilor dintre petale, apoi la ţesătura cu mărgele din cupru. Au fost alte ore de muncă, dar ca rezultat final m-a încântat.

8. Cum percepe publicul bijuteriile din zale? Observi o schimbare în atitudinea de-acum faţă de cea din vremurile începuturilor tale?

Părerile sunt împărţite. Am primit multe, multe felicitări sincere, dar şi reacţii de genul “ce-o fi aşa greu să faci nişte zale”. Din fericire părerile poztive sunt cele mai numeroase, iar asta contează cel mai mult pentru mine. O mică schimbare în atitudinea cumpărătorilor există, în sensul că sunt mai numeroşi şi mai variaţi anul acesta, comparativ cu anul trecut. Încep să înţelegă că zalele nu sunt doar apanajul ascultătorilor de muzică rock, sau al celor ce preferă perioada medievală.

9. Observ pe blogul tau că majoritatea lucrarilor sunt însoţite de o melodie. Muzica îţi este muza, sau creaţiile, odată finalizate, te duc cu gândul la diverse acorduri preferate?

Dacă stau să mă gândesc bine de la prima creaţie m-am gândit la o melodie asociată, dar nu am adăugat-o pe blog atunci. Depinde. Sunt piese cărora le caut o melodie care să se lege de numele lor, dar am şi creaţii plecate de la o melodie anume (cum este cazul Colierulul Damned and divine inspirit de melodia cu acelaşi nume a Tarjei Turunen), sau chiar un album (Aegis de la Theatre of Tragedy). Şi exemplele pot continua :). Singurele bijuterii cărora nu le-am asociat melodii sunt brăţările din Colecţia Flower Power. Genului Metal nu se potriveşte cu ele 🙂

10. Cum arată Atelierul tau? Descrie-ne spaţiul şi modul tău de lucru.

Atelierul meu este inexistent, în sensul că am doar un spaţiu de depozitare în bibliotecă şi masa calulatorului la dispoziţie. Anul acesta am primit de ziua mea o cutie compartimentată unde pot să păstrez mărgele şi celelalte furnituri. Rolele de sârmă le păstrez ambalate separat în pungi din plastic, pe culori. Am sârma de aluminiu într-o parte, pe cea de cupru în altă parte. Când lucrez scot exact ce am nevoie pe masă şi încep cu modelatul rolei din sârmă. Apoi tai, desfac zalele obţinute şi le îmbin. Uneltele, care spre bucuria mea s-au tot înmulţit, le păstrez într-o cutie de whiskey, Jack Daniel :). Când plec iau cu mine într-o traistă din pânză exact materialele de care cred că am nevoie pentru o anumită piesă. Iar locurile unde lucrez sunt foarte variate, de la masa de sub bolta de viţă de vie a socrilor mei, până la cabanele la care merg când ies în teren cu serviciul, sau patul din dormitor :).

11. “Traistuţa cu mărgele” – un proiect experiment, dorinţa de a încerca şi altceva? Ce găsim in ea?

Trăistuţa cu mărgele a apărut ca un experiment la sfatul cumnatei mele, amatoare de bijuterii cu mărgele. Am avut ocazia să primesc nişte cărţi cu tutoriale, am ales împreună câteva modele şi m-am pus pe treabă. M-a încântat teribil căutarea anumitor materiale, şi lucrul efectiv. Dar nu mi-a oferit aceleaşi satisfacţii ca lucrul cu zalele. Este un proicet la care care am lucrat şi cu soţul meu, care posedă o îndemânare deosebită la modelarea sârmei pentru cadre, sau wire wrapping.

A fost şi dorinţa de a încerca altceva, şi posibilitatea unui câştig constant, pe care zalele nu îl aduc mereu.


Piesele lucrate până acum sunt elegante şi feminine, din materiale de bună calitate. Şi au avut success.

12. Ce planuri ai pentru trăistuţe?

Sper ca trăistuţa mea cu zale să se transfome într-un sac fără fund. Să lucrez cât mai multe piese noi, cât mai bine finisate, să învăţ îmbinări noi şi să-mi las imaginaţia să lucreze singură pentru combinaţii cât mai originale. Sper ca numărul clienţilor mei să crească tot mai mult şi să văd tot mai multe personae interesate de acest tip de bijuterie. Îmi doresc colecţii noi care să aibă la bază sârma din cupru şi pe cea argintată, alama şi bronzul. Sârma colorată şi-a făcut treaba, m-a ajutat să mă dezvolt până aici, dar piesele lucrate din ea vor veni doar la comandă.

Advertisements

, , , , ,

  1. Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: