Archive for category Interviuri

Madlook: “Trebuie sa salvăm artizanatul de agresiunea kitsch-lui!”

— Articol publicat in Revista Atelierul

Nu doar “ei” au experţii lor, nu doar la ei se poate face performanţă şi pot fi apreciate la adevărata lor valoare munca şi talentul. Ne-o dovedeşte doamna Mariana care, dupa 25 de ani pe meleaguri străine, după ce le-a luat diplomele de la instituţii de prestigiu precum American Gem Society sau UCLA, după ce şi-a pus talentul, experienţa şi dedicaţia în slujba unor nume mari precum “Jafa Gold International”, “Folli Follie”, “A&H Jewelers Manufacturing”, “Masterpiece by Fantasy Diamond”, “Bubar’s Jewelers” – şi lista continuă – s-a întors în ţară, stabilindu-se pe plaiuri muscelene, pentru a ne arăta că şi la noi se poate, pentru a ne aminti cine suntem, de unde venim şi ce bogăţii ducem cu noi.


Membră a prestigioasei Asociaţii de designeri de bijuterii ADOR, Mariana şi-a creat propria linie de lucrări sub brandul “MadLook”, care a devenit marcă înregistrată în România. CV-ul său vorbeşte de la sine, experienţa şi realizările profesionale impresionează până la intimidare, dar mai bine să o ascultăm şi să urmărim înfiriparea mioritică a unui vis american.

Love Nest

Cine este “MadLook” şi cum a început totul?

În urma cu 12 ani, am început sa “flirtez” cu aţe, biluţe şi noduri.
Am fost atrasă repede de magia şi spiritul lucrului de mâna. Controlul deplin pe care îl exercitam asupra puţinelor elemente pe care le aveam, au făcut să mă abandonez total în căutare, exerciţiu şi studiul unei noi tehnici ornamentale.

Puţin mai târziu am împărtăşit experienţele mele cu copiii mei. Surprinzător, băiatul meu a fost cel mai activ susţinător al meu. Astfel s-a născut – m – de la Mariana, d – de la Dimitris şi look – cu sens de stil.
Deci – M a(nd) d look – iniţialele noastre. Şi totul s-a pecetluit când am făcut sigla Madlook. Era foarte potrivită pentru stamparea închizătorilor, uşor de “citit” şi “memorat”.

bratari colac

Ţi-am descoperit un CV de-a dreptul impresionant şi o suită de studii, puţin spus, intimidante. Cum vezi tu, prin ochii de expert, evoluţia fenomenului handmade în România?

Aş spune mai degrabă continuarea unei tradiţii milenare!

Cred că este o datorie a fiecărei iubitoare de frumos să se uite înapoi la ce avem, ce s-a făcut şi ce se poate face. Patrimoniul nostru de artă populară şi creaţii artizanale oferă o bază foarte bogată şi unică. Descopăr în fiecare creaţie elemente cunoscute şi iubite – o zestre nepreţuită care uşor şi timid iese la suprafaţă. Continuarea tradiţiei noastre este o evoluţie prin ea însăşi!

Artemis

O viaţă întreagă dedicată studiului, ani întregi de încercări, experimentări şi sacrificii – ce te-a făcut să nu renunţi?

Mă consider o norocoasă! Am preţuit ce mi-sa dat – TIMPUL! Am folosit această unitate de masură ca să văd, ating şi măsor progresul! Nu am avut nici o lege, regulă sau restricţie – eu le-am făcut, urmat şi stabilit! Repede, atracţia devine dependenţă! Mult timp am lucrat freelance pentru a-mi finanţa încercările.
Răsplata este uriaşă dacă ne gândim câte puţine rezultate palpabile alte ocupaţii au!

Ivory Princess

Găsim poveşti în spatele creaţiilor tale? Cum iau ele naştere şi se dezvoltă, de la idee până la forma finală, “şlefuită” până la cele mai mici detalii?

Aş putea spune – acum după atâţia ani dedicaţi acestui concept – că Madlook este my brain-child!

Evoluţia acestei tehnici-meşteşug – care împleteşte disciplină, îndemânare, imaginaţie şi dedicaţie – a avansat încet şi sigur. Am avut ca inspiraţie celelalte meşteşuguri cunoscute – croşetat, tricotat, ţesut şi croitorit, toate puse în slujba unui nou meşteşug ornamental alcătuit din noduri.

Munca din spatele acestui proiect este imensă! Am 14 noduri pe care pot să le folosesc – în ordine logică totul a trebuit să fie catalogat: descris, explicat, desenat cu minuţios amănunt. La fel şi produsele. Fiecare idee are o perioadă de studiu, încercări până ce orientarea, mărimea şi desenul dorit se găsesc. Şlefuirea, cum spui tu corect – trece prin stadii intermediare, când funcţionalitatea se intersectează cu frumuseţea şi originalitatea. Urmăresc să creez o bijuterie pret-a-porter, fluidă, cu multe variaţii de folosire, uşoară, comfortabilă şi accesibilă. O brăţară care a fost prezentată ca produs al zilei, denumită “Soleil”, a trecut prin 9 variaţii intermediare până a ajuns în stadiul actual. Numai când tiparul final a fost găsit, atunci se pot reproduce modele. Provocările şi competiţia existente prin alte tehnici de lucru, rezultatele deosebite obţinute de “meşteri” în domeniu, te obligă să depui eforturi îndelungate.

MadLook

Cu toţii, la un moment dat, am făcut acel prim greu pas. Şi poate nici la următorii nu ne-a fost prea uşor! Ce recomanzi celor care acum îşi descoperă pasiunea pentru handmade?

Cred că fiecare individ care vrea să se ocupe de handmade, trebuie să-şi stabilească un sistem de valori şi reguli clare pe care să le urmeze. Cred că succesul şi bucuria pe care o ai prin intermediul aceastei îndeletniciri este proporţional cu efortul, dedicaţia şi seriozitatea depuse.

Există o regulă, nescrisă, dar valabilă: ordinea de funcţionare – evoluţia lucrurilor în artă în general – este: Muncă, Succes şi apoi Acumularea financiară! Ordinea este strictă şi nu se percep jumătăţi de măsură!

noduri MadLook

Ce faci când nu creezi noi piese şi modele MadLook? Există viaţă dincolo de design?

Când nu lucrez, gândesc sau organizez creaţia în jurul acestui concept, îmi place să grădinăresc! Să mă ocup de plante – mai mult naturiste – să studiez şi să cultiv plantele medicinale.

Aici, la noi, totul pare să fie mai greu. Cum putem răzbate, cum crezi că ne putem face cunoscuţi şi apreciaţi şi “dincolo, la ei”?

Cred că valoarea fiecăruia are măsura într-un cerc de valori recunoscut. Aderenţa la cluburi, asociaţii, cercuri sau grupuri este indinspensabilă. Orientarea lor trebuie să se sincronizeze cu ţintele şi valorile proprii. Cred că handmade-ul în România în forma în care este prezentat de tinerii artişti, cu influenţe exterioare, este la început. Trebuie să se maturizeze, să aibă identitate şi legătură cu cine suntem. Tradiţia şi arta populară trebuie să aibă un rol important în studiul şi evoluția fiecăruia.

coliere MadLook

Nu numai execuţia în sine are importanţă ci şi designul, unitatea şi unicitatea lui. Succesul nu este să execuţi un tipar de success – ideea este să faci un tipar românesc de success. Găsirea stilului şi a unei expresii comune, interpretate de fiecare, ar face ca să creăm o şcoală a noastră de handmade tradiţional românesc. Numai atunci am fi o variaţie estetică cu un loc aparte în paleta internaţională.

Izvoarele de inspiraţie nu trebuiesc căutate afară, în tehnici cunoscute şi modele deja vu. Este suficient ca fiecare dintre noi să descopere şi să observe costumul popular din zona în care traieşte! Tot ceea ce avem nevoie este deja existent în forma estetică şi intrinsecă a portului popular: compoziţie, unicitate, unitate, echilibru şi conţinutul de motive artizanale.

Nu ne impunem şi atragem succesul prin a imita sau copia. Drumul îl deschide inovaţia şi motivele noastre decorative. Creaţiile artistice, susţinute de deprinderi tehnice, trebuie să fie preocuparea continuă şi susţinută în procesul perfecţionării şi dezvoltării fiecărui aspirant la titlul de “jewelry designer”.
Reinterpretarea şi adaptarea motivelor noastre artizanale ar trebui să fie baza de creaţie pt fiecare dintre noi cu pretenţii la succes şi împlinire artistică.

bratari MadLook

Care este misiunea ta? 

Misiunea: să aduc o contribuţie la crearea bijuteriilor în spirit tradiţional romanesc şi o perspectivă nouă meşteşugului cu mărgele.
Moto-ul meu: “Search, Learn, Share – SLS Values!”

Unde te putem găsi?

Mă puteţi găsi pe blogul meu: www.lifeafter55-mix.blogspot.com şi pe site-ul meu: www.madlook.ro.

colier MadLook

bratara MadLook

, , , ,

Leave a comment

In lumea basmelor, cu LadyA

Mai devreme sau mai tarziu, cu toti ajungem sa ne maturizam. Unii insa, aleg sa nu renunte la visele cu zane, la lumile de basm, la sentimentul ca putem zbura. Adela ne vorbeste despre lumea ei de poveste si felul in care, cu si prin arta, o aduce la viata.

Vedem  cum ceaiul de la ora 5, rochiile cu crinoline si mai ales cameele, de care recunosti ca te-ai indragostit iremediabil, toate isi au locul si prind viata in celalata lume a ta, cea de artist. Dar in lumea secolului 21, dincolo de creatie si de poveste, ce face o Lady, Lady Adela ?
Cand nu sunt pe taramul zanelor lucrez ca agent de vanzari, ma joc cu baietelul meu David, citesc carti, ascult muzica preferata, ies la o cafea cu prietenii sau la un film cu sotul meu.

Cum si cand te-a prins magia epocii Victoriene si a povestilor cu zane ? Povesteste-ne despre inceputuri, despre cum ai patruns in lumea povestilor pentru a ramane acolo.
Povestile mi-au placut de mica, ca oricarui copil de altfel, insa pe masura ce am crescut mi-am dat seama ca inca ma visez o frumoasa din padurea adormita, o mica sirena 😀 Pasiunea pentru zane, dorinta de a zbura o am inca de la varsta de 4-5 ani cand mama, satula de plansetele si insistentele mele, mi-a facut o pereche de aripi din hartie. Si ce dezamagire cand am vazut ca nu pot zbura…
Victorian Summer

In ceea ce priveste cealalta pasiune a mea, trebuie sa recunosc ca simt de multe ori ca m-am nascut in epoca gresita. Imi place tot ce e legat de epoca victoriana: moda, arhitectura si designul interior al caselor din acea perioada.

The Night Before ChristmasCare sunt tehnicile si materialele tale preferate ?
Imi place enorm de mult sa lucrez cu dantela, perle, cristale, nelipsitele camee. De ceva timp am inceput sa modelez in fimo zane, ingeri si papusi. In general adopt orice tehnica si material, atata timp cat ma ajuta sa creez ceea ce imi place.

In afara de bijuterii am descoperit la tine si multe figurine, obiecte de decor, aticole crosetate si diverse accesorii, toate incadrand-se de minune in aceeasi lume de basm cu care ne-ai obisnuit. Cum te imparti si ce preferi intre bijuterii si restul creatiilor ?
Trebuie sa recunosc ca prefer bijuteriile; poate si pentru ca asa am intrat in lumea handmade.

Cum iti gasesti inspiratia ? Sau poate ea te gaseste pe tine ? Povesteste-ne despre procesul creativ, cum au luat nastere lucrari ca  “Tinkerbell”, “Enchanted Garden“, “The Night Before Christmas“, sau “Pearls, roses and tea“?
De obicei inspiratia imi vine in momentul in care am materialele de lucru in mana sau cand privesc nenumaratele fotografii cu doamnele din epoca victoriana. Artisti ca Enya sau Oliver Shanti ma inspira in ceea ce priveste creatiile cu zane. Muzica lor ma relaxeaza si ma poarta pe alte meleaguri de fiecare data.

Cherry Blossom Fairy

Queen VictoriaCare este creatia ta preferata si de ce ?
Una din creatiile mele preferate este colierul “Queen Victoria”. Cand il port imi da o senzatie de autenticitate, ma simt ca o adevarata victorian lady 😀

Cum arata atelierul tau de lucru si cu ce atmosfera ne intampina? Dezordine completa , haos organizat in care numai tu stii fiecare lucrusor unde se afla sau curatenie si organizare cum numai printr-o magie se poate pastra ?
Mai tot timpul e haos 😀 Din cand in cand imi iau inima in dinti si organizez totul pentru ca in nici o ora sau doua totul sa devina iar un haos.

Care este cel mai important lucru pe care l-ai invatat de cand practici aceasta arta/meserie ?
Cel mai important lucru e sa faci ceea ce iti place, chiar daca nu e in tendintele de moment.

Enchanted Garden

The Night Before ChristmasCa si designer cu experienta, ce parere ai despre fenomenul handmade in romania ?
Cred ca este pe drumul cel bun,desi nu este la fel de apreciat ca in afara. Iar cel mai mult ma incanta cand vad tineri dornici de a purta handmade, de a iesi din tipare.

Ce planuri de viitor ti-ai faurit pentru viata din lumea zanelor si a povestilor ?
Momentan imi fac planuri pentru sarbatorile de iarna care se apropie si voi veni cu multe creatii legate de aceasta tema. Iubesc iarna si tot ce e legat de ea 🙂

Mai multe creatii de vis de-ale Adelei gasiti in magazinul ei pe Breslo, si pe blogul personal.

Gasiti acest interviu si pe Site-ul Designerilor de Bijuterii.

, , , ,

Leave a comment

Jocuri şi răsfăţuri cu Miruca

– Interviu publicat şi în Revista Atelierul

Pentru Miruca poteca artei a prins a i se deschide încă din copilărie, în zilele petrecute alături de bunici, meţterind la “fierotănii” sau croşetând “picioruşe”. Cărarea cea dreaptă s-a dovedit, peste ani, destul de întortocheată, dar a bătătorit-o cu trudă şi răbdare, a presărat-o cu pasiune şi a avut grijă să o cureţe de tot ce-ar putea murdării sufletul printr-un deosebit simţ al umorului. Creaţii fascinante prin ineditul formelor şi al combinaţiilor, bijuterii sau obiecte de decor, toate acestea reprezintă lumea ei, în care încercăm să aruncam o privire.

1. Cum ai ajuns să păşeşti pe acest drum? Povesteşte-ne cine ţi-a călăuzit paşii de bebeluş şi cine te-a ţinut de mână să nu-ţi julesti genunchii pe potecile încă nebătătorite ale artei.

Avea Mihaela Mihai un cântec:  “…am vrut să fiu artistă, de când aveam doi ani…” Se potriveşte treaba cu vrutul, dar timpurile erau de aşa natură că nu se încurajau copiii să apuce pe calea asta. Sau cel puţin ai mei nu erau prea bucuroşi, voiau ceva mai “serios” pentru mine , gen politehnica, arta să rămână în zona de hobby. M-a descoperit profesoara de română din liceu, făceam portrete la colegi în caietul de clasă. Tot acolo, îmi imaginam chipuri ale unor personaje din lecţia zilei. Adică, dacă azi ne vorbea despre Bietul Ioanide, eu în loc să iau notiţe, îi schiţam figura. Aşa m-a “prins” şi am ajuns să fac afişe pentru şcoală, festival după festival şi… să mă duc la şcoala de artă (grafică am făcut), unde am învăţat cu cei mai faini cu putinţp profesori, nişte oameni generoşi ,cu talent nemăsurat, nu doar artistic, ci şi pedagogic.

Fiind copil ascultător, m-am facut şi inginer, mi-am facut şi hobby din artă , doar că întâmplător, sau nu, socoteala asta nu a ţinut prea mult (tot timpurile… deeh!), au urmat nişte ani bulversanţi în care nu am mai profesat ca inginer, am facut tot soiul de job-uri, iar pentru hobby nu se mai găsea răgaz . Total diferit de visul oricui. Gândindu-mă ca măcar pe mine să mă împac, am reluat pensula şi creionul, iar dorinţa din copilărie a început să capete curaj şi să-şi reclame împlinirea.

Nu ştiu cât de bine am răspuns la întrebare, dar julituri mai am şi azi , în special la degete.

2. Ce faci când nu creezi? Majoritatea avem şi o altă viaţă, una pe care de cele mai multe ori am da-o bucuroşi la schimb cu cea de artist handmade. La tine cum se împacă cele două şi cum le ţii în balanţă?

Am început de doi ani şi-o altă viaţă, dar nu una de dat la schimb, ci una care mi-a adus foarte mari satisfacţii şi care se împacă grozav cu cea de artist handmade. Sunt voluntar la Centrul Scolar Beethoven din Craiova, unde învăţ nişte copii minunaţi să deprindă tehnici pentru confecţionarea bijuteriilor. A fost o minune întâlnirea cu ei, în cel mai pur sens al cuvântului. Am avut emoţii pentru cum mă voi descurca să explic aşa ceva unor deficienţi de auz dar, de la bun început, gesturile au fost suficiente atât pentru ei să asimileze lecţiile mele, cât şi pentru mine să încep să mă descurc cu limbajul mimico-gestual (cu menţiunea că ei sunt nişte elevi mult mai destoinici decât mine, dacă nu ne vedem o perioadă, mă aşteaptă senini şi bucuroşi cu o grămadă de lucruri noi făcute de ei, dovada clară că n-au uitat nimic, iar eu mă fâstâcesc şi transpir toată încercând să-mi amintesc până şi semne elementare).

Avem o grămadă de planuri împreună, iar pentru multe din ele am primit ajutor important de la o mulţime de suflete mari. Acum un an, în preajma Crăciunului, mai multe din fetele CDB ne-au dăruit materiale diverse pentru bijuterit. Am lucrat parte din ele, pe măsură ce veneau pachetele, iar în ajunul Crăciunului chiar am reuşit să facem o mică expoziţie acolo în şcoală. Au fost cumpărate aproape toate! N-aţi văzut entuziasm mai mare! Această confirmare a muncii lor, a talentului , dovada că nu a fost zadarnic, că nu şi-au ocupat timpul doar aşa, să fie, le-a dat un avânt şi un drag de nedescris. Oricum, ei sunt multitalentaţi, pot să vă descriu asta în cel mai mic amănunt , dar e mai valoros şi mai de impact să-i cunoaşteţi . Una din ocazii o să fie la emisiunea Românii au talent, unde au fost selectaţi sa participe cu un număr de dans, iar pentru cei din Craiova, atunci când vor mai avea spectacol cu numărul de pantomimă, sau la târgurile organizate de Muzeul Olteniei.

3. Găsim la tine de la bijuterii până la icoane şi farfurii, sau tablouri din bucăţele de sticlă sau pietre semipreţioase. Care sunt preferatele tale, ce îţi place cel mai mult să faci?

Satisfacţia cea mai mare o am cu experimentele. Şi se întamplă că mereu apar materiale noi, unelte noi, sau tehnici neîncercate, sau combinări între ele. Uneori am o strângere de inimă, mi-e teamă că mă risipesc, că folosesc anapoda timpul, că mai bine rămân la ceva bine definit şi ca tehnica şi ca domeniu şi ca tot, dar… pofta e mare, abia se înfiripă gândul să mă mai potolesc cu încercările, că mă şi trezesc atacând o zonă nouă-nouţă. Şi-mi place, aşa ca o jucărie nouă. Deci, ăsta e raspunsul: cea mai recentă e preferata!

4. Ce te inspiră? Cum ajung să se nască, întâi în mintea şi apoi din mâinile tale, lucrări atât de inedite?

Pofta aia de care vorbeam mai sus! Plăcerea de-a experimenta. Inspiraţia vine şi de la material, la unele piese modelul mi-a răsărit din degete, gândeam o forma diferită, dar ori nu m-am priceput bine, ori nu s-a lăsat materialul, nu stiu! cert este că mi-a plăcut mai mult ce-a ieşit decât ce gândeam. În alte cazuri, tot mama natură mă ajută, ca pe noi toţi.

5. Mi-au atras atenţia în mod deosebit farfuriile pictate de tine. Cam cât timp îţi ia să decorezi o astfel de farfurie, poţi să ne descrii pe scurt procesul creativ?

Cu farfuriile chiar e o dragoste de la 2 ani. Eram aşa de fascinată la târgurile de meşteri populari de roata olarului, de modelele pe care le aplicau acolo, sub ochii nostri, de toată transformarea asta, încat visam nopţi la rând secvenţele alea. Ai zis pe scurt, deci: gândesc modelul funcţie de forma farfuriei, îl desenez până îmi place, îl transpun schiţîndu-l uşor cu un marker pe suportul ales, îl conturez, îl mai corectez, aştept să se usuce conturul, şterg schiţa cu alcool, mai corectez, dacă mai cred necesar, apoi completez culoarea şi ce mai e nevoie, iar aştept să se usuce, iar corectez şi tot aşa până cred că e gata.

6. Cum îţi place handmade-ul romanesc? Îl vezi păşind cu siguranţă, asemeni ţie, pe o potecă ce se vrea bătătorită?

Am toată încrederea că se va aprecia din ce în ce mai mult, sunt şi dovezi în sensul ăsta, poate nu aşa repede cum sperăm toţi, dar… da!

7. Ce-ţi place cel mai mult şi mai mult, din toate creaţiile tale de până acum? Sau care este creaţia cu care te mândreşti cel mai tare?

Am un tablou preferat, o farfurie şi un inel. De mândrit, mă mândresc mereu cu ce e mai recent gata, dar nu rămâne obligatoriu printre preferate, peste timp.

8. Ce nu-ţi place? În viaţă, în handmade, în general.

Lipsa bunului simţ, mitocănia, agresiunile de tot soiul.

9. Unde te gasim?

http://www.breslo.ro/Shop/miruca http://cdb.designerdebijuterii.com/index.php
şi pe la târguri.

, , , ,

Leave a comment